Lucruri vechi și prăfuite
Stau de-a valma aruncate
Sau în cufere julite
De păianjeni îmbrăcate.

Poze, galbene de vreme,
ÃŽn albume sunt uitate,
Cum uitate stau poeme
Scrise de minți excitate.

Le-am păstrat în amintire
De la bunii și părinții
Ce dorm duși în cimitire,
Răscolindu-mi sfera minții.

Obiecte ruginite
Sunt acum doar o povară.
Rochii și haine-nvechite
Mândre-au fost odinioară.

Nimenea nu vrea să știe
De cei duși din lumea asta,
Și, cuprins de apatie,
Le-am scos să le vând, și basta!

Le-am modificat aspectul
Ca sa iau un preÈ› mai mare.
Mi-am uzat tot intelectul
În reclame, la vânzare.

Pălăria de bunică
Purtată în stil de vampă,
Poate fi și o aplică:
Abajur de pus la lampă.

Cu ițarii lui bunicul,
Amintind de moda noastră,
Pot umbri vesel porticul,
În perdele, la fereastră.

Din opincile stâlcite
Ce-au bătut lunga poteca,
Pot crea coșuri vopsite
De pus flori în bibliotecă.

Din ștergarul de picioare
Găurit și ros de molii,
Am să fac steag de valoare
Sau velință pe fotolii.

Pe un degetar de tablă
Rotunjit de multe ace,
Voi suda o tijă oablă
Să-l fac ecuson de pace.

Fierul negru cu cărbune
Îl voi transforma în vază,
Unde lumea își va pune
Flori de ger la Bobotează.

Pe o lampă cu benzină,
Fără sticlă sau fitile,
Voi picta o balerină
Ca pe-un bibelou cu zile.

Toate mi se rup din mine
Și regret, dar n-am ce face.
Precum știe orișicine,
Pensiile sunt sărace.

Însă pozele-n albume
Și poemele de-acasă
Le păstrez, că, făr’un nume,
Nici o viață nu-i frumoasă.


05 Iulie 2008