Am zărit căzând o stea
Noaptea când priveam pe cer,
Ca un fulg ușor de nea
Prefăcut din strop, de ger.

N-am dorit în acea clipă
Speranțe să-mi împlinească,
Nici a stelei mea aripă
Sus în ceruri să îmi crească,

Doar priveam tăcut la ele,
Să-mi înfrâng singurătatea,
Amintiri vechi, clipe grele,
Alungându-mi somnul noaptea.

Că o stea acolo sus
Orice om călăuzeste
Și odată ce-a apus
Viața lui i se sfârșește,

Aș dori să pot a crede
Că acum ea mă pândește,
Că scânteia și-o repede
Chiar la mine în ferestre.

N-aș mai fi atât de singur
De-aÈ™ avea pe cer o stea,
De-aș putea să știu, desigur,
Unde luminează ea.

AÈ™ privi la ea cu sete
Și la stelele-i din jur,
Căutând a ei pereche
Pe pământ. Ca să i-o fur!

Gându-mi caută, ghicește,
Locul unde-ar putea fi,
Iar privirea-mi ce citește
A traduce nu va ști.

Trag perdeaua pe ferestre,
Mă lipesc de golu-mi pat,
Încercând să uit de astre
Și de gânduri ce-mi străbat,

Zi de zi, noapte de noapte,
Prea firava-mi conștiință,
Preferând visului fapte,
Iar iluziei ființă.