Mă scald în nopți nebune
Și mă pierd prin imense drumuri
Ce sursură de lume adormită
De parcă monștri, zombi sunt toți
O urmă ce se-ntinde peste piața in vacarm.

Orologii seci răsună, încredințând că
este vremea să mă ascund în pântecul
de ceară al zilei ce se naște.