Cand plang primavara
iubesc trupul si sufletul meu e tacut.
arunc pamant in ochii cerului
si obisnuitul din hainele mele
ascute coasa aceea
care se preface a fi poveste.
Maine voi fi mai sarac
cu pasarea din piept zvacnind
catre o alta libertate.
Ma tem de fiecare sfarsit de cuvant
ca de simtirea ingerilor.