ascunsă în lacrima muntelui,
libelula
tainice vânturi asmute
să scuture florile leandrului.


ascuns în lacrima cristalului,
demonul
tainice energii asmute
să veștejească a tinereții tărie.
*
*
*
dintr-o altă aducere-aminte,
toamna-
în urma căruței,
vine.

răbdând rana durerii de frunze,
fața și-o spală
în ape de pețitoare plângeri.

mirări-
strălucind în aurul gutuilor,
inundă zărea.

luceferi însetoșați
se-apleacă asupra ghizdului;
petale de crin alb, scânteietor culeg din fântână.

zvon de dulci arome de gemuri prin bătătură...

gândul scrijelește cristalul,
presimțiri înzăpezite bat la ușă.

*
*
*

improvizații la clarinet...
valurile frământărilor
izbesc
malurile luminii.

porniri se netezesc,
profunzimi se transformă
în
poduri de armonii.

zbor deasupra norilor,
ninge cu petale de trandafir...
*
*
*

marÈ™ funebru
cântat
noaptea: pătrar de lună.


plasă de stele
aruncată
pe sfințenia clopotului:
scântei

murmur nedeslușit
prin crengile bradului:
surâs înlăcrimat eliberat de țărână.

*
*
*
greierii ascund sub frunze uscate cântările...

licuricii aprind în adâncuri de suflete
luminile...


vorbind cu sine însuși,
cățelul pământului
dezvăluie tainele creației.

cenușă de alun pe picioare,
orbetele-i exilat
în căușul gândului,
din spatele crucilor.


hore încinse în jurul focului lui Sâmedru,
mărunțesc ale toamnei doruri.
copiii împart ofrande strămoșilor.
spre dimineață,
tăciunii, azvârliți printre rădăcinile crizantemelor,
leapădă plânsul dus de gânduri.

o oaie albă
caută disperată
drumul spre muls...

brumă pe gene,
brumă la tâmplă,
brumă.