Se toarnă fumuri de beton în preconcepții
și rareori se-atârnă tablouri
în cuie găurite.
Se risipesc lumini învolburate în
globuri colorate.
Se mănâncă preconceput,
se scrie preconceput și se vorbește preconceput
mai peste tot.

Numai aici nu vorbește nimeni...
toată lumea e tăcuta și susceptibilă
de-a fi surdo-mută.
Se merge în drumuri paralele
întotdeauna,
pentru că nu s-au inventat încă
intersecțiile.

Și mergem toți la unison
cu hainele când negre,
când și mai negre.
Se deseanază cu-aceleași culori
drapelul și se cântă aceleași
imnuri:
când false, când și mai false.
Oare aici chiar n-are nimeni
voce?
Se-aduc soprane, dirijori,
orchestre-ntregi,
dar toată lumea a uitat să cânte...
ce păcat.

Și-atunci, la-ndemnul lor,
al "zeilor"
cei dragi,
ne ținem strâns de mâna și naștem
Uniuni,nu rugăciuni.
acestea s-au uitat demult.


O uniune, două, trei
am și uitat urmarea.
Ordinea cifrelor, mult prea banală
nu se mai învață în generală
și nici măcar în facultăți...
mintale.