Suflet bun, suflet curat,
am plecat la colindat
cu ochi proaspeți de copii,
suflet drag la noi să vii.

Luăm acum de la-nceput
toată fapta ce-a durut,
tu, copile, știi prea bine
să ne ierți cum se cuvine.

Loc acum te rog să faci
și pentru copii săraci
să-i primești în sfântă casă,
să le-ntinzi aleasă masă.

Și măcar în astă noapte
să mănânce mere coapte,
să nu fie nu se poate,
să-i întâmpini cu de toate.

Palme mici și înghețate,
haine vechi, decolorate,
zâmbet trist și resemnat,
ia-le astăzi la palat.

Poate faci și o minune
să-nmoi suflete tăciune
care zic că ești al lor
și te vând ca la obor…

Poate ești și bun și aspru
și îi cerți așa măiastru
să le vină de rușine
că nu te-au slujit mai bine.

Poate vezi de cei curați
că tare sunt întristați
că e drumul către tine
plin de zarvă și micime.

Dă-ne putere să dăm,
dă-ne gând să ascultăm,
dă-ne fapte-n loc de sfadă,
ninge-ne ca o zăpadă.

Vino cât mai poți să vii,
cât mai suntem iar copii,
cât te așteptăm cuminți,
să ne legeni, să ne-alinți…

Pân’ la ziuă-i plin de șoapte,
trec prin ochi fiori de noapte
dulce și-ncă ne-nchinată,
de speranță luminată.