geamuri fumuri ce ascund chipuri
în lumina soarelui flămând
vise străbătute și înfipte într-un noroi adânc,
rămâi uimit
ai gânduri începi să le strecori
dar se spulberă în dimineața ceți uneori
curând vei arunca un ochi
peste străzile uitate de pași vieți
și a copilăriei tale pripite
acum ești un clandestin in propia viața
mai ai doar vibrația pașilor călcând plăpând
ești un nimeni un simplu călător
treci grăbit peste pași visători
nu uita
ești și sântem niște simpli muritori.