Săracul bogat


Am cunoscut odată un om
Care nici scrumieră nu avea, pentru tigarile-i putine, nici cană din care să bea.
Mânca cu amândouă mâinile dintr-o bucată
de pâine, ținând-o în căușul palmelor
ca pe o candelă a pământului
spre a-i lumina nesațul.
În fumul dens de țigară chipul lui
lumina, întunericul din jur.
Își curăța cu degetele îngălbenite noroiul de pe talpi
iar dimineața îl găsea mângâind cu buzele
o carte primită în clasele primare, ca premiu.
Într-o seară, l-au găsit în parc pe-o bancă galbenă
iar din mâini i se scurgea, lumina sufletului
inundând amurgul.
Imediat toamna, invadase burgul
Iar frunzele s-au grăbit să acopere trupul inert
dar luminos al acelui om.

Am cunoscut odată un om..........