Recunosc,
mă uit la arcul de cerc
format de voința mea, peste ce îmi calcă gura.

Recunosc,
mă caut în puncte așezate simetric
pe fiecare ochi închis cu care visez.

Dincolo de zi noapte ce-mi ceri
faptele nu sunt decât
un pat cald neiubirea mea.

Îmi curăț dinții de fiecare amărăciune
prinsă-n aer viața
mi se-mpiedică, constant,
între ceea ce nu sunt și umăr.

Dincolo de mâine tot eu, mai suplă.