Deplasând o tăcere
și încă o tăcere – cuvintele-i devin sinuoase.
Literele se distanțează
literă
literă
- albul paginii le orbește -
lumina își schimbă unghiul.
O nouă plecare. Privește: nu e o privire
ci golul unei priviri.
În lumina instabilă,
nici cuvintele
nu mai sunt
aceleași.
Maree – iar și iar.


N.B.: Acest poem face parte dintr-un "alfabet" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Va urma.