Nepotrivire

O undã tresaltã pe apã si moare în mal
O alta apare si-si stinge surâsul de-opal
Si peste ele ceru-si priveste fata seninã
Îi închid.Ochii-mi lãcrimeazã de-atâta luminã

Mai rupe o petalã din trandafirul alb
Si priveste-mã cum sufãr dupã fiecare plutire ce se opreste în apã
Dupã fiecare undã ce se naste din moartea plutirii petalei
Dupã fiecare razã de luminã ce sare din undã si se pierde în aer
Inspir puternic sperând sã prind raza de luminã în pieptul meu
Însã trandafirul a rãmas fãrã petale iar pieptul meu este,încã,gol

Din senin o pasãre îsi cântã singurãtatea
Si de versul ei m-agãt cu oarbã credintã
Cãutând spre orizontul alb eternitatea
Sperând sã se transforme în albã fiintã

Privesc vãzduhul spre-orizont
Si în norii purpurii ce despicã lumina îti vãd chipul oglindit
Plângi sau mori sau putin din amândouã
Chipul tãu înmãrmurit aduce minunea
Razele se ridicã spre înalt pentru ultima oarã si se pierd
Iar seara cade ca pulberea neagrã peste ochii mei

De ce sunt eu noapte iar tu-soare ?
De ce mori tu când mã nasc eu ?
De ce sunt nisip când tu esti floare ?
De ce esti tu femeie când sunt zeu ?

Mã ridic simtind iubirea tuturor îndrãgostitilor ce au murit
Si arunc rugãciunea ca o provocare
Dacã nu existi pentru mine printre stele
Mã voi transforma în stea si voi strãluci
Doar pentru a te crea si pentru a te privi

Stãm pe o plajã,goi,renãscuti
Ascultãm nisipul si noaptea si gândurile mele
Si privim mirati în sus,pe cer
În locul de unde lipsesc douã stele...