Cu ochii stinși de plânset crud
Eu mă gândesc la tine,
Și sufletul îmi este dus
Demult în altă lume.

El pribegește printre văi
Pustii, rătăcitoare,
Unde iubirea o găsesc
Mereu nepieritoare.

Povara suferinței mele
O port in chinuri grele.
Nu pot să-ndur la nesfârșit,
Mai bine-i printre stele.

Să stau, lucind la nesfârșit
Pe cerul străveziu,
Captând energica putere
Din soarele-auriu.