Daca n-ar fi Eminescu
Al luminilor poet
Noi am fi aici grotescu’
Intr-un spatiu desuet

Daca n-ar fi un luceafar
Stralucind pe-a lumii roata
Am fi umbre fara numar
Din genunea-ndepartata

Daca n-ar fi fost pe lume
Un poet stralucitor
N-am mai fi avut postume
N-am mai fi manati de dor

Eminescu-i floarea albastra
A iubirii-mpovarate
Este pasarea maiastra
Din dumbrava fermecata

Eminescu-i zburatorul
Un voinic cu negre plete
Furisat in dormitorul
Visatoarelor de fete

Eminescu-i razvratirea
Nedreptatilor supreme
Ce apasa omenirea
Invadata de blesteme

Eminescu-i resemnarea
Cand invata ca sa moara
Contopindu-se cu marea
Pentru-a nu stiu cata oara

Eminescu-i absolutul
Din a vietii aventura
Cand se-amesteca cu lutul
Tot ce misca in natura

Eminescu este calea
Care duce-n nemurire
Este steaua de pe valea
Unui vis de implinire

Mihail Buricea