11 septembrie 2001-2006

Toți coborâm în groapă, chiar de ne e urcarea
Mai sus de Universul finit, sau infinit,
Și râurile toate găsesc, în moarte, Marea
Cea mult disprețuită, și sigurul sfârșit -

Doar sufletele urcă, cu singură avere
Ce lacrimă de bine, pe lume au vărsat,
Acolo unde nu e nici ură, nici păcat,
Doar înălțimea celui ce face, și nu cere

Dumnezeiescul bine, atât de ignorat -

În rest, în lumea toată, nu încăpem de bine,
Din zori și până-n noapte, spre bine mergem toți -
Fără înțelepciune, credință, și rușine -
Doar binelui din ceruri nu-i suntem frați, și hoți -

Bogați, săraci, și genii, fanatici, și otrepe,
Toți tâlcuim un bine atât de muritor,
Că Universul geme de-atâtea inimi sterpe,
Și suflete ce-și caută doar fericirea lor -

Bogații, câteodată, mai scapă frimitura,
Săracii, câteodată, muncesc fără de plată,
De-atâta bogăție, e lumea prea săracă,
De-atâta sărăcie, e bogăție - ura

Și parcă toți, pe-o cruce, ne luăm îmbucătura
Mai rece decât acul tăios de promoroacă...