Plângi,când te gândești la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Căci m-ai dat de lângă tine,
Și fapta nu ți-o poți ierta.

Eram micuță când m-ai dat,
Crezînd că...așa-i mai bine,
Ani au trecut,tu m-ai uitat,
Printre lacrimi și suspine.

Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu,
Iar locul tău s-a ocupat.

Am așteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg,
Tu pentru mine,ai murit...

Să te strig mamă,n-aș putea,
Ai pierdut așa onoare,
Des îmi impun a te ierta,
Dar păcatul ți-a fost mare.

Nu simt nevoia să te văd,
Nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd,
Doar trecutul cînd revine.