Deși poet, nu simt nici o comoditate să spun că vieții
i-ar putea corespunde o culoare anume, precum pe liniște,
de exemplu, aș putea s-o colorez cumva, depinde unde mă aflu,
dar niciodată nu voi putea să spun că liniștea e roșie,
decât dacă ar trebui să strig către voi dinăuntrul cărnii unui mort…


lucrurile grave, care se întâmplă oamenilor simpli, obișnuiți, anonimi, rămân nesesizate, nimeni nu luptă cu ele, în afară de cei implicați în eveniment. gravitatea este luată în calcul la nivel social
doar când se desfășoară în viețile celor cunoscuți.
viața oamenilor simpli
e interpretabilă ca importanță și ca valoare socială.


tu ai fost vreodată conștient cât de mult te-am respectat?
am scris mereu despre viața mea, trăită lângă tine.
aici este tot schepsisul, de aici și tot respectul cuvenit…


fiecare poem, pe lângă educația cu care trebuie să facă dovada,
mai are să-și arate inclusiv respectul pentru tot albul rămas împrejur, cel care te conține.


lumea noastră și universul cu totul s-au făcut în discreție.