Sfâșietoarele tale lacrimi ce ți se scurg din ochi
Și-alunecă să mă înece,
În al lor curs, din apă se transformă în sânge rece.

Și când aud cum plângi în miez de noapte –
Oniricele lupte te doboară...
Aș striga – și stigătul meu liniștea omoară.

Stropii de agonie se agață de firele de aer
Cu a lor stare omogenă insipidă
Așa că eu veghez ca ei să nu ucidă!