De ce ?
Pentru că luminile s-au stins,
Pentru că focul s-a prelins
Peste mine, peste noi,
Peste noi, noi doi,
Iubita mea inexistentă,
Incoerentă, interferentă
În șirul unei vieți plictisite,
Ticsite
ÃŽn mizerii,
Unei vieți sictirite
De noul sfârșit ce se naște odată
Cu nașterea serii.
Odată și odată
Tot o să mă sinucid;
Acesta e începutul nou,
ÃŽnceputul de anti-erou,
Dar nici de om rau
Pe care mi l-ai oferit;
Un început gravid
Cu copiii și embrionii
Și mamele cu mamelonii
Și tații nenăscuți,
Nevruți,
Neadaptați,
Avortați,
Neaduși
Pe lume,
Duși
De torentele fără nume
Ale acelei bestii nemuritoare
Ce se înfruptă din muritoare
Și se numește "soartă".
Ah, iubită moartă,
Cu iubirea ta cea neagră...
Negreala ochilor mei întreagă
Pentru tine există,
Pentru iubirea moartă,
Pentru iubirea tristă,
Pentru o poartă
Pe care ți-o ofer și nu mi-o dai,
Pentru iadul etern pe care l-ai
Închis și pentru poarta spre Rai
A cărei chei o ai;
Dar în ea nu vrei să pășești
Și mă oprești
Și pe mine să intru pe ea,
Fiindcă fără tine nu trec...
Prefer un iad să petrec,
Iubita mea!

Vreau să te trec dincolo de poartă;
Iubirea mea te poartă;
Aș vrea să poată
Să o lași; hai dincolo de poartă
Hai să trecem dincolo de poartă
Iubita mea, iubită moartă...