Urcând pe-o infinită - albă scară
pierdut-am aripile de heruvim
prăbușindu-mă din neantul proxim
printre muritorii îngeri de-o vară

un phoenix distorfic străpunge prin jar
la margine de ochi - orașul absent
pe străzi cardinale pași-mi de vânt
femei languroase mă privesc bizar

rebel, trupul tău de iubită tandră
în plutiri destrămate mă așteaptă
cu brațele de nisip fremătânde
himeră - îndepărtată casandră

fierbinte amurgul sub rana de cnut
ploi de garoafe înflorind adulter
pe fruntea-mi perlată adie pervers
pedeapsa-mi nimbată de înger căzut.