Femeie!
Oricine ai fi și oriunde te vei duce,
Doar un păcat te va conduce.
Și să nu uiți în ceas târziu,
Privind prin fumul străveziu
C-ai fost, a mea femeie.

Și să nu uiți!
Că dragostea ce-a fost a mea,
A fost de fapt lacrimă grea.
Spălându-mi sufletul cernit,
De un păcat ce-a fost menit să-l uiți.

Ș-acum te cert!
Fiindcă într-o zi te vei trezi,
În fumuri albe străvezii.
Privind în urma ta visând,
La tinerețile ce ți-au trecut iubind

Și atunci, te iert!