nu mai știu cine pe cine păcălește

să ne separăm mintea de trup

picturi înnegrite în care madone
nu-și mai strâng pruncii la piept

și poezie cleioasă
și cer de martie

amăgirea primăverii ce nu mai eclozează

și gurile iadului tău
pentru care m-ai pus să semnez
cu degetul în nisipul fin

eu a ta, tu al meu
epistolă purtată de vânt
inimilor de pretutindeni

și flori ce cresc sub pietre
lângă mormintele dintâi