oda împlinirii primordiale
nu s-a terminat....
noi credem, dar ea continuă
ar fi blasfemie
să înceteze creația
noi suntem în- și ea...
defapt suntem o clipă
care a și murit
când a apărut...
nici quarcii n-au o viață așa de scurtă
trecutul începe oricum deja din viitor,
iar prezentul nu există,
e un anacronism răsuflat
acest prezent...
e cea mai mare minciună,
cel mai absurd adevăr,
pe care ni-l tot povestim,
fiindcă stăm în el...