FRUMOASǍ

Mă furișam tăcut
în colțul de noapte
unde știam eu ca vii să-ti privești părul,
Mă furișam tăcut
și mă asezam pe o bucată de liniște.

Cu ochii flăcări
priveam părul tău
unduios ca ramurile sălciilor
și ți-l pieptănam
cu toate izvoarele lumii.

Frumoasă!
Atat de frumoasă
încât liniștea mi se părea o lacrimă
imens de tăcută,
când tu,
cu pasul grăbit,
călcai peste rugămințile mâinilor mele.




iosif