Ai prins odată un pește.
Trebuia să-i îndeplinești o dorință:
ar fi vrut să stea pe uscat.
Dar nu ți-a fost cu putință.

„ Vezi, a spus el pe muțește,
pe cînd încercai să îl vinzi,
știam că nu poți face asta,
de aceea te-am lăsat să mă prinzi.

Dă-mi drumul, uită de mine,
după propria-ți libertate tînjește.
De-o să mor, viața ta, omule,
va sfîrși în coadă de pește.

Aruncă-mă în apă acum
și îți jur pe icoană și sfinți,
cînd mă vei prinde iarăși
am să-ți îndeplinesc trei dorinți.”