DEPARTE SUNT DE TINE...

Departe sunt de tine și singur lângă foc,
Petrec în minte vieața-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c'am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul lovește în ferești,
Se toarce 'n gându-mi firul duioaselor povești,
Ș'atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci;
Cu brațele-amândouă de gâtul meu te-anini
Și parc'ai vrea a-mi spune ceva ,apoi suspini.
Eu strâng la piept averea-mi de-amor,de frumuseți,
În sărutări unim noi sărmanele vieți....
O ! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să, uit, cum dup'o clipă din brațele-mi te-ai smult....
Voiu fi bătrân și singur, vei fi murit de mult !