Dincolo de ochiul umed ascuns
Sub o pleoapa imensa
Te striga, cu degete strambe de ger
Un clovn cu aripi rupte si blegite
Din care oamenii culeg pene
Pentru a-si raspumpara vina de a exista;
Sub pod, un caine singuratec
Priveste cum ruga lumii se transforma
In credinta cand clovnul putred se
Trezeste;
E gol de puf, cu aripi rupte...
Un fruct inceput putrezindu-i la picioare
Ranit de pana in funii
De-ntrebare;
Rostind o poezie surda
Cu glasul corbului de mare
Se-intoarce ingerul la munca
La postul lui de clovn cu palmele
In ruga.