cand toate trec prin noi,
si-n urma noastra nu-i decat noroi,
ne-aplecam sa bem paharul gol...
de parca gandul cea trecut,
are sa ramana-n minte sol!
cautam priviri ce n-au aparut,
cuprinsi de-ai pasilor strigat,
cea disparut pierzanduse-n iubiri,
ce poarta-n ele-un planset,
alb ca petalele de trandafir!