azi am să îți tac despre focuri
ascunse în inima înghețată a deșertului
păzite de vulpile adormite ale sunetului

nisipul e doar urma unui om pe apă
ochiul ascuns al asfințitului păzit
de amintirile tuturor cailor nenăscuți

îmbrățișează-mi liniștea de după
lasă-ți capul încet pe ultima dorință
a degetelor mele adormite în coama-ți

să nu te sperii de umbrele albastre
sunt războinicii noștri prințesă
unul câte unul au murit pentru tine

vin să se roage la începuturile religiei
ne cântă în limba neauzită a soarelui
a puștilor acoperite de furtunile timpului

aici visele sunt numai despre ploaie
zborul e fuga din calea glontelui
liniștea e închipuirea dansului interzis

viața merge mai departe
nisipul ne înghite numai tălpile
fericit că ne poate găsi urmele.