erau zilele un fel de careuri pe-asfalt
iar eu săream doar în cele cu soț
mă credeam mai frumos, mai deștept, mai înalt
mai cu moț…

pînă cînd mi-a căzut lozul cîștigător
și nu știam ce pot face cu el
ce tristețe… țopăitul într-un picior
nu-mi folosea defel

las altora loteria eu am să brevetez în final
un sistem de sărit în zile impare
sau voi reveni blazat la mersul banal
în două picioare