Corbii zboară-n depărtare, păzind un leș ce descompune
Privirea ce-l zărește în cripta de sub munte.
Acoperit de vreascuri, el zace printre pietre
Și pierde din vedere ceva ce-a existat.

Secunda pleacă peste munții ce-au ascuns
În inimile lor, tristețea unei lumi întunecate.
De mult rămasă fără viața ce vrea să lupte,
Să trăiască prin moartea ce pășește-ncet.