Afara alb se dezgoleau cadane
aici se mistuia un rosu greu
ne daruiam in zvacnete pagane
pacatului incuviintat de Dumnezeu.

Tu ma iubeai ca dintr-o alta lume
in care nu respira nici un zeu
placerilor jertfindu-ma anume
ma-ngenuncheai unui pamant ateu.

In mine surd se prabusau altare
icoanele-amutisera de mult
chiar ingerii ziditi prin catredale
reinventau o rugaciune-n gand.

Ne amurgeau pe crestet orizonturi
ca aripile unui alt decor
in trupul meu mitraliat in fronturi
gemea profan un trist actor.

In tremur mut si pe altarul gol
zaceam crucificata-n colt de gand
in care-mbratisarea nu-i decat un rol
jucat perfid pe ultimul cuvant.