Si pasul veni către mine-ndoit

cărarea-ncăpându-mă toată

stăteai la o poartă de măr altoit

și zarea murea depărtată


De nume mi-ai zis, alegeai după plac

ciudata chemare și gravă

pe buzele tale puteam să prefac

această dorință-n otravă


Puteam, nu puteam, cine știe acum

să spună - mai bine tăcere -

uitasem tot praful cules de pe drum

în pura aromă de mere.