Cineva, nu stiu cand, nu stiu cum, fara harti
a reusit si mi-a rupt lumea in doua parti,
Mi-a rupt-o-n doua parti:bune si rele
si nu mai sunt nici stapanul pacatelor mele.

M-a rupt in doua: in fericire si tristete
si bat necongruentele cadente,
Mai mult tristete si mai putina fericire,
mai multa frica, dar mult mai multa necajire.

M-a rupt in doua: zambire-o parte,-o parte lacrimi
si ma-nbiat cu suferinti si patimi,
Mi-a dat balanta ce lacrimile-o-nclina,
mi-a dat speranta care mai spera, lina.

Cineva, nu stiu cum, nu stiu cand, fara carte
m-a impartit in doua: viata si moarte,
M-a impartit in ura si iubire,
mi-a dat dupa moarte traire.

Sunt doua parti: rele si bune,
ce e bun doare, ce-i rau a inceput sa sune,
Sunt rupt in doua parti ce-s inegale:
una e veche si una este noua,
Cineva, nu stiu cand, nu stiu cum, agale,
a reusit, m-a rupt in doua.