e roză viața ...

e roză viața, atât de roz
că m-a orbit plăcerea ei
și mă întreb de nu-i prea mult
să mai îmi ia din plânsul
ce-n suflet mi-a-nghețat,
din negrii triști-mi ochi
ce răspândesc văpăi ...
atât de roz, încât mă-ntreb
de nu-i pedeapsă că exist ...
în fine, decât m-aș naște,
aș muri în roz ...