Pot cânta cu glas de jale
Pentru că viața m-a prins în ghearele ei
Rănindu-mi aripile,
Încurcându-mi cărările spre mai departe,
Promițându-mi mereu
Cupa cu vin și-o ultimă picătură din amarul pelin.

Pot spera cu glas de dor
Pentru că timpul mi-a dăruit vise
Și le transform, păcălind destinul
Atât de negru-n cerul gurii.
Paralizănd tristețea cu dragoste de viață,
O condamn la uitare.