Curgea....curgea incetishor...shi simtzea ca nu se va mai termina nicicand....
era ca shi cand totul s-ar fi oprit,numai ea nu...shi nu shtia daca sa se bucure sau nu...
Timpul nu mai exista. Sau nu a existat niciodata,numai ei i s-a parut asha...
se simtzea pe marginea prapastiei,shi nu credea ca acea cadere va avea un final...
Cauta in jurul ei ceva de care sa se agatze,dar nu gasea nimic...sau nu putea ea sa prinda nimic?
Nu shtia...era atata incertitudine shi nu o mai suporta.De ce ea? ce se intampla de fapt? trebuia sa se bucure,sau trebuia sa fie trista ca i se intampla ei ...iar ceilaltzi habar nu aveau ce se intampla de fapt...ei erau atat de neshtiutori...se simtzea...se simtzea infinita....pura,curata,dar atat de rea,atat de dura,cu toate ca shtia ca nu era adevarat...
sau ,poate ca ceea ce shtia ea,nu era adevarat,era numai o parere...una ce nu putea fi schimbata atat de ushor!
Poate ceilaltzi aveau dreptate...
Poate avea shi el dreptate cand spunea ca nu ar fi putut nicicand sa fie ca ea! Nu avea destul curaj,nu avea destula putere!
era oare acesta un adevar?....probabil ca da...pentru ca a avut nevoie de foarte mult curaj pentru a recunoashte asta!
Dar ea...ce avea sa faca ea de acum incolo?
sa se scurga incet...sa se prefaca in abur,iar apoi sa curga din nou?
Din nou era confuza....asha cum a fost el...dar apoi...apoi totul a capatat culoare....
Poate ca asta era destinul ei....o singura picatura..a unei fantani romane....