-Ce dracu' face ăla?...
Panaite duse mâna la buzunarul cămășii, cu pete de tutun - buzunarul. Ploile il scoteau din minți. Ãsta ar fi luat-o razna in Macondo.
Așa cum ma uitam la el, scormonind la piept si căutând in lungul drumului semăna cu Belmondo dar era periculos să-i spui lui Panaite așa ceva pe ploaie și mai ales cu țigările făcute praf. Panaite nu-l suporta pe Belmondo. Lânga noi, un moș ne îmbia de pe o bancă să ne așezăm, să mai stăm, să ne mai râdem și noi pe-aicea, așa zicea, să ne mai radem pe-aicea. Vezi bine, prin alte părți, ne râseserăm destul.
- Să vezi ce-i indrept eu ecagheul, bombănea Panaite uitându-se urat. Nu-i ieșea deloc țigara cu care se muncea, avea niste degete groase si țepene. După ce in sfarsit o aprinse, se uită la mine apoi se intoarse plin de veselie catre moș, să-i spună ceva dar acela părea ca ațipise pe banca lui. Ploua in continuare.