Idei albe,oarbe ganduri ale devenirii dintre culorile vinovate de aparente...Afara ard raze de lumina printre fotonii nevazuti ai transparentei sperante.Ratiunile legate una de alta sunt trase spre capatul adancit al prapastiei sinistre apartinand gloriei noastre personale.Eu stau in fata unui cuvant ce nu se lasa mai prejos decat este.Il privesc in ochi incercand sa-i citesc undeva in suflet ,insistand cu o meticuloasa si sistematica atentie aproape obsesiva.Afara lumina se scurge printre albiile desenate de azot si oxigen, prin spatiile odata stranse ca intr-o chinga.Himerele mele sunt oglindiri de cuget prin citate aleatorii adanci si imbujorate la lumini de lumanare.Privesc nedumerit la aer ca la o caracatita cu sase miliarde de tentacule fiecare indraznind sa se repeada la o parte din mine.Un tentacul se incolaceste in jurul unui gand de-al meu salbatic,altul imi inconjoara un deget,altul se furiseaza prin preajma inimii mele dandu-i ocoale nesfarsite si premeditandu-si inevitabilul atac ce are sa vina...Ce obisnuia sa fie prin scurgeri abia sesizabile de timp a devenit o cascada de comete naucitoare.Secundele atat de nevazute odata sunt acum, cand imi intind atentia inspre ele trepte infinite numerotate inspre stele ce mi-ar lua sa le catar zeci si zeci de vieti de dinozaur...