agonia
espanol

v3
 

Agonia.Net | Reglas | Mission Contacto | Regístrate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artículo Comunidades Concurso Ensayo Multimedia Personales Poemas Presa Prosa _QUOTE Guión Especial

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textos del mismo autor


Traducciones de este texto
0

 Los comentarios de los miembros


print e-mail
Visualizaciones: 1915 .



Casa bunicii
personales [ Pensamientos ]
- sunt și o să rămân puerilă -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
por [corinamaran ]

2011-06-11  | [Este texto, tienes que leerlo en romana]    | 



Între două dealuri, ca între două generații, la poalele unuia dintre ele, atât de aproape încât s-ar părea că lumea, dealurile, generațiile s-au unit, se poate vedea o căsuță, zidită in vremuri de restriște, sau poate mai bogate decât cele de azi, o casă cu ferestre generoase, parcă anume făcute să primească lumina din Dealul Crucii, lumină sfântă de la bunul Dumnezeu. Atotputernicul veghează cu strășnicie locul.

Nu, nu s-au cocoșat dealurile. Asta ar putea fi doar o impresie...Casa s-a inălțat. Și nu e vorba de ziduri, e vorba de zidire.

A avut de cănd mă știu ziduri puternice, groase, atât de groase încat iedera a putut mânca din ea o sută de ani...și mai bine. A avut de când mă știu un acoperiș generos, care a ocrotit generații ale aceluiași arbore genealogic, dar care nu se cunosc între ele decât prin amprenta magnifică, lăsată în timp, asupra casei.

Nu, nu e o biserică, deși ferestrele cu tocuri largi, din care ai fi putut să faci o seră, au privit intotdeauna către Dumnezeu. Semănau a vitralii, chiar fără a fi pictate.

Pictura, era impregnată în oamenii care o locuiau. Și au locuit-o pe rând...copii, părinți, bunici, nepoți, strănepoți.

În casa bunicii mele mirosea a măr verde și a ciocolată de casă. Toate erau așezate cuminți pe dulapuri. Chiar dacă acestea erau venețiene.
Grădina mirosea a mărar și cimbru. In fața grădinii străjuiau cuminți doua statuete de piatră, zeițe ale bunastării.

Pe deal era iarnă, în grădină ploua a toamnă, curtea imprăștia parfum de primăvară, iar vara intra generoasă in casă.

Noaptea era o liniște sfântă. Nu era larmă mare nici ziua. Toate orătaniile își primeau cazanul de mâncare fiert de cu zi, și toată atenția de care putea să faca dovadă fiecare dintre noi.
Cocoșul ne dădea deșteptarea, iar rugăciunea de seară ne spunea că ne putem odihni liniștiți.

Oglinda venețiană a spart-o Hieși. O capră a bunicii mele, pe care copiii au întărâtat-o să alerge după ei. Sertarele mobilei de veneția s-au defectat când le-am încărcat cu jocuri "lego"...era prea mult pentru ele...Foarfecile acelea negre, din oțel, cu care bunica își câștiga existența, au disparut când ne-am apucat noi de croit. Borcanele, bine îmfipte în solul afânat din fața beciului, puse la loc de strajă, în loc de borduri, au disparut când a apărut I.C.R.A...centru' de colectare... am făcut un ban...Mi-e teamă că și acum facem atât...
Un ban...





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La casa de la literatura poezii
poezii
poezii  Busca  Agonia.Net  

La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Política de publicación et confidencialidad

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!