tată, nu mă întreba ce mai fac
nu mă privi cu mâinile
cuțitul ce-l ascut pe această piatră
nu-i pentru tine
nici urletul muntelui
nici lacrimile acestui pământ
nu-s atât de departe

pâinea încă se coace-n cuptor

valul ăla mare, de ce-i atât de mare tată
de ce trebuie să se urce pe umerii mei
de ce îi este atât de poftă să muște

cine-i arată direcția
și care-i omul acela
să spună

până aici