umbrele noastre de gând încă se caută
ieri mă priveai pe ascuns și erai tristă
mă perpeleam dar priveam fix spre un ceva
ce nici nu există dar pe care tu n-aveai
de unde să-l știi priveai matracuca aceea
cu silicoane în țâțe și buze cu botox
ca vulva-n călduri și credeai că rânjetul
meu e un râs de plăcere sincer să fiu îmi plăcea
îți bătusem în suflet un cui
te-ai ridicat insistent mamelucul cu cercei
în urechi tatuat și cu părul prins în coadă
de cal îți spunea nu știu ce mi-a plăcut
din mâinile lui te-ai smucit și-ai plecat
în sinea mea eram un bărbat dominant răzbunat

știu furată ai fost de mirajul unui trai
îndestulat poate visai excursii-n Hawaii
în Kuala Lumpur în Tibet Sinai de-aceea-i plecat
și unde te-a dus mamelucul București Videle
Craiova Băilești Calafat la o moștenire-n
ruine și niște vecine cu tonul înalt
ți-am zis eu ceva doamne ferește mut aparent
resemnat te-am lăsat acum văzându-te hotărâtă
certitudinea mea e în coadă de pește
aș vrea să-ți spun te-am iertat de ce să
mint de tine mi-i dor dar când cu picioarele
în față-mi deschise vei fi voi ști mereu
că așa m-ai trădat și nu e loc de întors
că toate-s ucise

urât m-ai mușcat plecato fii fericită
unde te-ai dus nu mai exist rămasul e dus...