Încerc să-mi omor destinul contemplând moartea
cu ochi nemuritori
Infinitul negru pare virgin și pur
Lacrimile ce vor curge maine le-am șters deja ieri
Îmi curăț rănile provocate de Nimic
cu durerea simțită de omenire
Amintiri îcețoșate vâslesc pe cărarea vieții
spre un viitor incert și nesigur
Mormane de pastile zac aruncate într-un colț
și Îngeri demonici danseaza pe ele fericiți
știind ca sunt priviți de omologii lor divini
Am încercat să-mi hranesc singuratatea
cu zgomotul morțiilor din jur
care vegheaza vii ce nu vor muri nicicând
Visuri fragile se sparg de zidurile sufletului
înclaștat de durerea ce nu a fost si nu va fi
simțita niciodata
Astăzi am făcut cunostință cu mine
și în gălăgia propriilor gânduri am încercat sa cunosc
ceea ce pâna ieri mi-a fost strain
Moartea mi-a trădat increderea în ea, iar astăzi
accept ce mâine voi renega din nou
Agonia în care am trăit pâna mâine
mi-a lasat un gust amar de dependență
Cad din adâncul iadului îndreptându-ma spre un cer
părăsit acum prea mult timp și totuși prea târziu
Mă apropiu de sfarșit realizând căsunt
ceea ce nu ar fi trebuit sa fiu
Regret că ceea ce s-a întâmplat azi
nu se va repeta mâine
Regret că fiecare clipa e unica și că fericirea de azi
se va transforma în tristețea de mâine