lumina se stinge, luna pe cer s-aprinde si in sufletul meu esti tu

la tine gandesc zi de zi, sentimente ruginite, adormite, acum la lumina au inceput sa revina, au incetat sa mai apuna

ele au inceput din nou sa-mi spuna spuna, ... te iubesc

da, te iubesc, dupa atata timp eu tot la tine ma gandesc, eu tot pe tine te doresc

minciuni, aparente, influente, au incercat iubirea sa-mi alunge, sentimente sa-mi afunde

in strafunduri, in abisuri, in neant, dar ...

prin acest alineat, scris de mintea mea cu sufletul in linie asezat

aduce inapoi amintiri, memorii, un razboi

ce atata timp eu singur l-am purtat, impotriva mea, impotriva ta, impotriva lumii plina de otrava

dar acum, din nou incerc, a incepe acest concert, un duet, eu cu tine

pe aceeasi scena, pe al lumii greu cuvant ce acum este doar o soapta-n vant

acum vreau sa ma razbun, la lume vreau sa spun, ca nu conteaza, nu ma intereseaza ce cuvinte din a lumii gura zboara

cuvinte spuse intr-o doara, care dupa ei ar trebui sa doara

dar eu aici o sa pun punct, aici o sa dau foaia acum ori niciodata, un rand nou o sa incep aici indata

in aceasta povestire in care noi suntem singurii eroi, care contam pt noi, nu pt voi

am de gand sa incep un nou razboi, impotriva tuturor ca voi, dar acum suntem doi

Eu si cu Ea, Ea si cu Mine, noi doi pt totdeauna

o lume corupta si absurda ce numai la cuvinte goale asculta

cuvinte gandite de minti a caror stralucire demult a apus, demult pe apa sambetei s-au dus

un nou inceput, pt mine, pt ea, pt amandoi

va veni maine in zori, cand amandoi ne vom trezi si ne vom amintide acel razboi, dus de noi, pt a fi doar noi, doar noi doi

noi doi pt totdeauna, mereu impreuna

noapte buna