Se scaldă Luna în valuri cobaltine
Și vagabond m-aștern pe străzi pustii,
La șoapta chemătoare către tine
Accept încărunțite nebunii;
Ușa ta îmi e deschisă larg
Iar patima iubirii devine bun comun,
Lăsând afară, dincolo de prag,
Tot ce mă consumă și nu pot să-ți spun.
Hotărâm să alergăm în noapte
Năluci, sub cornul de Lună
Dându-ne discret vârsta la spate,
Lăsând adolescența să ne recompună.

În ritm de Samba surâdem fericiți
Pe-alei de parc, dansăm, mirăm priviri
La cei ce trec pe lângă noi cuminți,
Și-aplaudă a noastre unduiri.
Doinim apoi, "bădiță" și "mândruță"
ÃŽn aluzii cu reciprocitate
Și tot așa, ne pierdem pe-o străduță
Înlănțuiți de Lună și de noapte.

Dulce beție și lacrimi prelinse,
În solemnitatea dorinței tremurânde
Ne dăruim așternutului de vise
Și parcă rușinată Luna se ascunde.
Trupurile noastre prin păcat
În vortex gem și se supun
Extazului necontrolat,
Extaz nebun,
Și ce târziu
Sub cerul greu,
În sânii tăi mă-ngrop de viu
Iar tu îmi ceri... ce vreau și eu,
Căci ne iubim.

Trezite umbre prin ferestre
Așează zorii-n așternut
Și suntem goi, și gol ne este,
Prezentul resemnat și mut.

16/17 mai 2009