Te chem mereu

Te chem mereu în viața mea
Cînd totul pare ca o ceață
Și te îndemn: din lumea ta
Îndeamnă-te spre-a mea viață!

Tu, înger păzitor de ieri,
Tu, pradă visulu-mi stelar,
Din amintiri, din primăveri--
Rămîi-- nectarul dulce-amar…

Mi-i dor de chipu-ți rătăcit--
Silaba mi se-oprește-n dor,
Timpul mi-e tot mai obosit
Cum, peste mări, cocoru-n zbor…

Te chem cu frunzele-n delir,
Cu stropi de lacrimi și surîs:
Revino-n înger păzitor,
Pe-aripa dorului de vis!