Dac-aÈ™ fii Eminescu


Dac-aÈ™ fii eu...Eminescu
Un luceafăr de talent
Așcânta în versuri forma
Conținută în fragment

Orice formă are-n-trânsa
Conținut fragmente pure
Care forme au și ele
Păreri de la ochi să fure

Ochii cei ce văd o lume
Ce făcuți au fost s-o vadă
S-o iubească și s-o cânte
Niciodată ca... odată

Ochii văd acum departe
Eminescu nu mai este
Să privească pe luceafăr
Să-i compună o poveste

O poveste despre stele
Doar că... fără telescop
A ajuns așa departe
Noi, batem pasul pe loc

Unde mintea-i genială
Cerceta prin poezii
N-am ajuns cu telescoape
N-am ajuns cu-astronomii

Ce vedea cu ochii minții
Codru,mare,infinit
Telescopuri,microscoape
Vorbă mare...de vorbit

Spunem noi acum acestea
Care-am mai citit cea scris
De-ar trăii contemporani-i
Ar striga,...maestre bis!

Ca să fie revedere
Între cei ce nu mai sânt
Sus pe cer,planeta Venus
Jos, Luceafăru-n mormânt

Ne scria atunci maestrul
Cum e luna între stele
Cum sunt,vechi și nouă toate
Somnoroase păsărele

Nouă ne-a rămas doar versul
Să ne îndreptăm cuminți
Printre sute de catarge
Spre Fecioara,dintre sfinți

Care pruncul și-L adoarme
Legănat încetișor
Eminescu îi șoptește
Ce te legeni,puișor

De ce nu m-aș legăna?
Vreme trece,vreme vine
Lumea asta-i tot mai rea
Tu,...te-ntreabă și socoate
Oare trece vremea Mea?