nici primăvară nici vară
a mai rămas
dintr-un copac un pumn de frunze
alături un morman de vreascuri
pentru un foc mereu neaprins

icoanele până mai ieri fructe lucioase
gem de funingine
izinite jilave carcinomatoase
și-n timp ce pe scoarța cerului
înfloresc acantoze
intru-n mormânt cu lenea pisicii
lui hagi tudose

tu îți tocești unghiile
pe rufe nespălate pe mobile prăfuite
pregătești viitoarea pomană din vase
sufletului meu câine
pe care Cuvântul prin rostire-l castrase