Te văd că pleci și mă rănești,
În mii de zări te pierzi,
Icoană-n vise nu-mi mai ești,
Ai, poate, ochii verzi...

Sau poate-albaștrii, nu mai știu,
Trecut-au ani de-atunci !
Un călător aș vrea să fiu,
Să plec unde te duci.

Poate mă doare, nu contează,
Am viață înainte,
Luceafărul ce te veghează
S-a stins la mine-n minte !

E totul beznă... Rătăcit,
Pierdut în agonie,
Nu număr zile, doar mă mint:
Iubirea-i o prostie !