Mi-aș dori să pot picta
Un tablou în viața mea,
Să-mi rămână-n amintire
Ca valoare de cinstire.

Și nu pot să înțeleg
De ce nu știu să pictez,
De ce nu pot să mă afirm
Pe-o pânză, fără chin.

Ce n-aș da să știu picta
Marea vie din viața mea,
Cu-un albastru de iubire
Să-mi rămână-n amintire.

Ce n-aș da să știu picta
Zâmbetul pe fața mea,
Să-mi aducă fericire
În clipe de rătăcire.

Ce n-aș da să știu picta
Primăvara-n viața mea,
Cu natura înflorită,
Să te facă fericită.

Mi-aș dori să pot picta
Bunătatea-n lumea rea,
Să văd lumea fericită,
Respectată și iubită.

Ce n-aș da să pot picta
Fiecare fulg de nea,
Să-mi aducă bucurie
Ca și în copilărie.